Nu-i panică!

Am vrut să vă povestesc câte ceva despre începuturile mele, însă băieţii de la Nu-i Panică! m-au rugat frumos să-mi dau cu părerea despre acest Fernando.
Am să va spun mai bine o întâmplare de pe vremea când făceam armata la Roşiori în ‘82.
Aveam pe unu, prostu’ unităţii, Căluţu îi ziceam.
Eh, şi Căluţu ăsta era cam retardat el un pic aşa, iar printre altele se zvonea despre el ca era mai dotat ca o cabalină.
Sunt multe întâmplări hazlii cu el, ca atunci când şi-a tras cu pistolul-mitralieră un glonţ în bocanc, sau atunci când s-a decis să ne facă un harakiri când eram la popota.
Însă aşa măscărici cum era, ne-a intrat la suflet tuturor, inclusiv plutonierului Pastramă.
Într-una din zile, am fost cu Caluţu şi cu mai multi băieţi să dăm un rând de vopsea la plutonier în casă.
La un moment ajunge şi plutonierul acasă să ne cinstească cu o ţuica de neam prost, din aia de judeţul Olt. Pe Căluţu, ia-l de unde nu-i. Îl căutam noi pe acolo, pâna la urma îl găseşte plutonierul. În dormitor. Cu nevasta-sa. Priză-n-ştecher. Ce a urmat e o poveste pentru altă dată.
Morala poveştii: Aveţi grijă cu Fernando, să nu vă fută femeile!

Exclusiv Nu-i panică!